Enigme ascunse cu tact

                 Cad pe gânduri și alunec departe...     Te simt încet cum mă cuprinzi cu șoapte, uneori chiar disperate     Susții înverșunat ca totul va fi bine,     Desigur, de mâine.     Dar eu?! Cât să mai cred în tine?          Îți simt caldura cum mă năpădeşte     Mirosul și vocea aceea ce mă liniștește.     Ca pe un mort tămâia aruncată,     Și ca păpușa pe o fată răzgâiată, psihopată, obsedată      Şi ciudată.     Încerc a pune pe hartie amalgam de gânduri împraştiate     Măcar, oi mai uita de tine     Mâinile îmi întepenesc, eu tresar     Iar gonesc şăgalnic printre vise,     Iar am rămas absentă în cuvinte,     La gândul că iar îmi bântui prin minte.         Te strig în şoaptă şi nu vii     Cu glas de foc etern,te strig,să ştii ...     Tu nu mai vii...                     

  C âteodată mă apucă nostalgia... Iar când alunec în mrejele ei cu greu mai revin la realitate. Deschid cu greu portițele ruginite ale minții:  căci 3 portițe îmi înconjoară orizonturile și încep a visa mai departe. Mereu am fost indecisa în alegeri, moștenire proasta  de familie; una printre multe altele. E ca și cum 3 lumi se intersectează și lupta pentru supremație. 1-Copilul din mine cere protecție,este dezorientat și se simte prea plăpând pentru lumea care e într-o continua schimbare. 2-Pe de alta parte ,femeia din mine vrea libertate, libertatea de a alege și de a face ce simte  fără remușcări sau constrângeri făcute de subconștient.Vrea sa pășească apăsat și cu încrederea ca va reuși în viața, indiferent ca are pantofi sau umbla desculță prin nisip. Cea de a treia ușa e încă nedeschisă și fără încuietoare. Oare ce mi se pregătește? Poate o conspirație în favoarea fericirii? Fericire? Ce mă așteaptă ? În felul acesta, am ales un subiect destul de controversat și dez