Confesiuni în noapte
Nașpa și tragic... Nu ești deloc senzuală. Ar trebui sa fii precum florile copacilor primăvara, Plina de viață și iubire, Încălzindu-mi sufletul folosind cuvinte dulci. Dar tu? Tu, taci ... Mi se închid ochii și tot îți compun versuri Iar tu în loc să apreciezi? Ce faci? Dai năvala ca un uragan spuselor sufletului meu... Mă enervezi până în a șaptea viață, femeie De câte ori n-aș mai fi vrut să te revăd uneori, Să mă-nfior privindu-te Într-o zare de petale căzute Să alung pustiul și să te zăresc pe tine.