Mi-e dor...
Cad pe gânduri și alunec departe...
Te simt încet cum mă cuprinzi cu șoapte, uneori chiar disperate
Susții înverșunat ca totul va fi bine,
Desigur, de mâine.
Dar eu?! Cât să mai cred în tine?
Îți simt caldura cum mă năpădeşte
Mirosul și vocea aceea ce mă liniștește.
Ca pe un mort tămâia aruncată,
Și ca păpușa pe o fată răzgâiată, psihopată, obsedată
Şi ciudată.
Încerc a pune pe hartie amalgam de gânduri împraştiate
Măcar, oi mai uita de tine
Mâinile îmi întepenesc, eu tresar
Iar gonesc şăgalnic printre vise,
Iar am rămas absentă în cuvinte,
La gândul că iar îmi bântui prin minte.
Te strig în şoaptă şi nu vii
Cu glas de foc etern,te strig,să ştii...
Tu nu mai vii...
Ma bucur ca ai mai scris! Succes!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos ! :*
Ștergere