Mi-e dor...




            
    Cad pe gânduri și alunec departe...
    Te simt încet cum mă cuprinzi cu șoapte, uneori chiar disperate
    Susții înverșunat ca totul va fi bine,
    Desigur, de mâine.
    Dar eu?! Cât să mai cred în tine?

    

    Îți simt caldura cum mă năpădeşte
    Mirosul și vocea aceea ce mă liniștește.
    Ca pe un mort tămâia aruncată,
    Și ca păpușa pe o fată răzgâiată, psihopată, obsedată 
    Şi ciudată.

    Încerc a pune pe hartie amalgam de gânduri împraştiate

    Măcar, oi mai uita de tine
    Mâinile îmi întepenesc, eu tresar
    Iar gonesc şăgalnic printre vise,
    Iar am rămas absentă în cuvinte,
    La gândul că iar îmi bântui prin minte.
   
    Te strig în şoaptă şi nu vii
    Cu glas de foc etern,te strig,să ştii...
    Tu nu mai vii...
  
                 




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum sa te confrunți cu o zi proasta ?

Remedii pentru raceala de la mama de acasa

Supoziții ale fericirii