,,M-am pierdut în padurea de smarald"
Pozele, amintiri fără viață. De aproape un ceas stau cu ochii ațintiți asupra fotografiilor pe care le-am regasit într-o cutie acoperită cu hârtie de cadou printre teancurile de cărți vechi din podul casei. În spatele fiecarei poze se ascunde câte ceva, o poveste ascunsă ghiduș, o poznă sau poate ceva ni s-a evaporat deja din memorie. Iau una din poze si o cântăresc din priviri. Ochii îmi scânteie și un zâmbet tâmp mă însoțește în colțul gurii. Începe... Brațe flamande mânate de dor mă năpădesc necontenit, temperatura corpului o ia razna, mintea îmi zboară în trecut și pentru un moment pare real tot ce traiesc: mă văd căzută în poala ta, cu o mana îmi alinți parul, iar cu celalta îmi strângi puternic mainile împreunate de emoție și neliniște, mă privești adanc în ochi... ,,M-am pierdut în padurea de smarald." O umbra mă bate pe umar, cu greu aud : ,, Razi, a fost o gluma! " Clipesc debusolată și arunc poza în cutia de langa pat: ,