Confesiuni în noapte



    Nașpa și tragic...
    Nu ești deloc senzuală. 
    Ar trebui sa fii precum florile copacilor primăvara,
    Plina de viață și  iubire,
    Încălzindu-mi sufletul folosind cuvinte dulci.


   Dar tu? Tu, taci ...

   Mi se închid ochii și tot îți compun versuri
   Iar tu în loc să apreciezi? Ce faci?
   Dai năvala ca un uragan spuselor sufletului meu...
   Mă enervezi până în a șaptea viață, femeie
   De câte ori n-aș mai fi vrut să te revăd uneori,
   Să mă-nfior privindu-te 
   Într-o zare de petale căzute
   Să alung pustiul și să te zăresc pe tine.
    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum sa te confrunți cu o zi proasta ?

Mi-e dor...

TIPURI DE STUDENȚI ÎNAINTE DE SESIUNE