,,M-am pierdut în padurea de smarald"

Pozele, amintiri fără viață. De aproape un ceas stau cu ochii ațintiți asupra fotografiilor pe care le-am regasit într-o cutie acoperită cu hârtie de cadou printre teancurile de cărți  vechi din podul casei. În spatele fiecarei poze se ascunde câte ceva, o poveste ascunsă ghiduș, o poznă sau poate ceva ni s-a evaporat deja din memorie.  Iau una din poze si o cântăresc din priviri. Ochii îmi scânteie și un zâmbet tâmp mă însoțește în colțul gurii. Începe...

Brațe flamande mânate de dor mă năpădesc necontenit, temperatura corpului o ia razna, mintea îmi zboară în trecut și pentru un moment pare real tot ce traiesc: mă văd căzută în  poala ta, cu o mana îmi alinți parul, iar cu celalta îmi strângi puternic mainile împreunate de emoție și neliniște, mă privești adanc în ochi...

,,M-am pierdut în padurea de smarald."

 O umbra mă bate pe umar, cu greu aud :
                     ,, Razi, a  fost o gluma! "

Clipesc debusolată și arunc poza în cutia de langa pat:          ,,Să  te ia dracu!"