Supoziții ale fericirii

  Câteodată mă apucă nostalgia... Iar când alunec în mrejele ei cu greu mai revin la realitate. Deschid cu greu portițele ruginite ale minții: 
căci 3 portițe îmi înconjoară orizonturile și încep a visa mai departe. Mereu am fost indecisa în alegeri, moștenire proasta  de familie; una printre multe altele. E ca și cum 3 lumi se intersectează și lupta pentru supremație. 1-Copilul din mine cere protecție,este dezorientat și se simte prea plăpând pentru lumea care e într-o continua schimbare. 2-Pe de alta parte ,femeia din mine vrea libertate, libertatea de a alege și de a face ce simte  fără remușcări sau constrângeri făcute de subconștient.Vrea sa pășească apăsat și cu încrederea ca va reuși în viața, indiferent ca are pantofi sau umbla desculță prin nisip. Cea de a treia ușa e încă nedeschisă și fără încuietoare. Oare ce mi se pregătește? Poate o conspirație în favoarea fericirii? Fericire? Ce mă așteaptă ?

În felul acesta, am ales un subiect destul de controversat și dezbătut în mai toate părțile lumii. Nu am sa ofer o definiție clara a fericirii, sigur n-am sa reușesc ceea ce au încercat mai marii filozofi ai lumii. Da, au încercat; pentru că nici ei nu au reușit în totalitate. J

Fericirea este subiectivă și direct proporțională cu aspirațiile noastre. Mă  întreb oare există om care să fi atins apogeul fericirii? Frisoane îmi inundă corpul, gândindu-mă la câți tânjim după fericire. Și cel mai trist e ca n-o avem în totalitate.

Pentru mine ,fericirea înseamnă împlinire, înseamnă implus, dorință neînsoțită de regrete. Fericirea mea are multe tentacule. Atribui starea de beatitudine lucrurilor fară sens ar spune unii: o asociez cu liniștea sufletească și împăcarea. Dacă ar fi sa ilustrez elementele fericirii mele într-un tablou m-aș poziționa cu cartea în brațe în mijlocul pădurii natale, înconjurată de câinii care își lăsau amprentele lăbuțelor pe hăinuțele mele când eram doar o copilă, aș mai pune lângă  zâmbetele părinților mei și zâmbetele care apar, ca un act mecanic,  ca urmare al unui alt surâs. Starea de bine e condiționată în mare măsură de satisfacție, de plăcerea de a face lucruri care au efectul analgezicelor aspra noastră: Mă simt eu și radiez în momentul când mă duc la magazin, îmi cumpăr o ciocolata sau poate doua și ma pun pe citit, ori vizionez filme pana realizez  ca deja e prea târziu și că a doua zi risc să fiu un zombie  printre oameni. Mai pot spune ca  cea mai rapida cale spre liniștea de moment  e combinația ciocolata-desene, la mine mereu a funcționat. Fericirea mai înseamna, pace sufleteasca și nu în ultimul rând regăsire în ceea ce ne place: Ador să îmi aud gândurile în încercarea mereu eșuată de a le sorta. Sau să ascult recitaluri de poezii pe un fundal de ploaie ropotită. 

       Kant ridica fericirea la rangul de ideal absolut,ea nu este de neatins ,însa rețeta e alta pentru fiecare.   

Pentru a demonstra concret ca sursa de fericire a fiecăruia este unica ,mi-am supus prietenii la un” test de tortura ”.  J

       Mai jos, cei care îmi alimentează fericirea își descriu propria viziune asupra stării lor de bunăstare.

   Andrei: 
        ”Să fiu eu însumi și împlinit asta înseamnă fericirea; să am oameni de încredere aproape pe care mă pot baza oricând; să învăț pe zi ce trece, să trăiesc clipa. Cum spuneam…Totul începe în a fi sincer cu sinele, atunci când apare sentimentul de libertate și echilibru. Un om fericit trebuie să fie tot timpul pozitiv și sa privească înainte cu capul sus, privește cu drag la trecut și cu speranțe la viitor, reușește mereu să fie curajos și să deosebească binele de rău, face totul cu drag. Oamenii fericiți știu ca totul este trecător,astfel ca știu să prețuiască toate momentele la intensitate maximă. Atunci când apar emoțiile pozitive totul are o perspectiva, lucrurile prind sens.”

    Cami:
        ”Nu știu. Fericirea pentru mine acum e când sunt cu oamenii care știu că ma iubesc.  Când îi văd în jurul meu și zâmbesc. Fericire e și când mă plimb prin parc singură într-o zi însorită.

Sunt fericită că încep sa ma pun pe picioarele mele, ca învăț să mă descurc singură și că realizez că oriunde aș fi, dacă nu am pe cineva cu care să dansez sau să beau o bere cu merișoare, totul e în zadar, poți să fii și în Haway.”

     Iuli : 
        ”Ce este fericirea? De multe ori poate că ne-am pus această întrebare, dar nu întotdeauna am găsit un răspuns pe măsură. Pentru mine fericirea este o stare de bine, o împlinire sufletească dată de anumite lucruri, gesturi, vorbe, trăiri, sentimente sau un simplu cuvânt ce ne aduce zâmbetul pe buze. Fericirea o găsim în orice lucru mărunt care ne face să zâmbim, să ne bucurăm. Personal, consider că fericirea este orice lucru de care mă bucur; nu știu exact să dau în totalitate o definiție a fericirii, dar este cu siguranță un motiv de a zâmbi, de a fi optimist, de a fi bucuros și vesel mereu, un motiv în plus sa realizez ce frumoasă e viața.”

    Diana: 
       ”Nimeni niciodată nu m-a învățat ce e fericirea, dar eu cred ca fericirea e acel sentiment de apartenență, de acasă, de împlinire pe care ți-l oferă momentelor pe care le petreci alături de persoanele cele mai apropiate ție, prietenii, familia.”

    Alicia:

       ”Fericirea depinde în mare parte de acțiunile fiecărei persoane.Fericirea mea în momentul de față se rezuma la un singur nume.Altceva nu pot să îți zic. Când mă gândesc la fericire asta îmi vine în minte.”

   Gabi :
      ”Fericirea pentru mine stă în lucrurile simple, pe care toți le evită, cărora nimeni nu le oferă atenție. Lucrurile acelea care trec pe lângă tine ca o adiere de vânt și tu te ferești; eu aleg să o iau direct  în piept și ma bucur de ea ca fiind cel mai plăcut/frumos lucru care mi s-ar putea întâmpla  vreodată... De exemplu, acea conversație banală, căreia nu-i acorzi atenție și alegi să stai pe telefon sau să stai pasiv în fața interlocutorului, eu mă bucur de acea  conversație ca și cum ar fi prima mea conversație după ce am învățat primele 3 cuvinte, acord toată atenția mea interlocutorului ca și cum ar fi cea mai specială persoană pe care am întâlnit-o vreodată.”

    Andra:
      ”Fericirea pentru mine înseamna următoarele chestii...Când ma gândesc la fericire îmi vin în gând multe lucruri minunate, cum ar fi ... Să te trezești dimineața și să zărești în jurul tău toți oamenii dragi ție fericiți, să am parte de iubirea pe care o caut, de omul care să ma facă fericita doar prin simplul fapt ca există , fericirea pentru mine mai  înseamnă sănătate din plin pentru cei din jur și fericirea mea cea mai mare ar fi ca lumea să devină mai bună, și să nu mai fie oameni rai, dacă aș vedea oameni buni făcând lucruri bune aș fi cea mai fericită și nu m-aș mai gândi la altele. Fericire pentru mine înseamnă să simt emoții și să tresar la orice urmă de iubire, fie ea părintească, prietenească sau iubirea ce ne completează.”

        O simpla întrebare cu răspunsuri destul de complexe. Fericirea este personală și este în strânsă legătură cu dorințele noastre. Deasemenea fericirea e temporară, iar spre nefericire nu e decât un pas. Nu m-am putut abține! Nu, fără pesimism, nu se poate.
      Articolul a fost deasemenea publicat in Cronica Studentului FEAA Craiova nr. 20.