Enigme ascunse cu tact

    Un sentiment care te roade mile depărtare. Des întâlnit și bine răspândit ca roiul de zburătoare pe un piersic bine înflorit. Vreau să-mi etalez penibilitatea cu mândrie surdă, fără orgolii.       Azi mă simt proastă, proastă urâtă și săracă. Am ghemotoace de dezamăgire ce-mi toacă încrederea în mine. Am sa-mi permit să mă cert, însă  nu o să fiu așa aprigă și tranșantă. Am să mă comport cu sensibilitate fără să sparg răni deja închise. Am să vorbesc pe alocuri la persoana a ll- a. Și parcă credeai că arunci cele mai sincere hohote de ras și că emani unde de fericire. De unde? Când acceptai totul numai ca ochii aia frumoși să te cuprindă cu ceva, chiar sfidare. Când privirea îi trecea prin tine ca să vadă alți ochi, alte rotunjiri, alt cap frumos. Tu tăceai, strângeai din dinți,  îndurai de dragu lui sau de al tău ca mai apoi sa realizezi că ești vai de capul tău și doar ți-ai amânat o perioadă de căcat ce va urma să vină și pe care o să resimți mai asurzitor pe zi ce trece.

    Nici nu știi ce a dat peste tine. Cu fiecare refuz, cu fiecare iubire pierdută și fiecare eșec nebun, cu fiecare bătaie de vânt ce-ți strică coafura, cu fiecare căzătură pe la colț de stradă, cu fiecare alergat după autobuz, cu fiecare ploaie înfruntară fără umbrela, cu fiecare înțepătură acidă a unui coleg care și-a uitat călușul pentru gură acasă, cu fiecare zgârietură interioară sau exterioară, cu fiecare răceală dobândită, devii mai bun...DEVII IMUN!    Cu orice om care îți zâmbește că-i dai o stare de bine și că-i luminezi puțin ziua doar pentru că presari o poantă ghidușă în conversație sau doar că te  vede pozitiv și zburdalnic ca  un cimpanzeu pe arcuri în goana după copacul lui preferat cu banane, că vede că ai evoluat, că ai un scop de țintit. Cu îmbrățișarea aia de copil, care te surprinde când tu te holbezi la el ca la un OZN, cu starea de bucurie și devotament cu care ne înconjoară animalele de parcă ne venerează ca pe niște zeități.  Ma gândesc la  cât de m

(Source photo:Pinterest) Buna,dragi cititori! Revin după multa vreme cu ceva funny și savuros despre sesiune.         Sunt cuprinsă de o liniște profundă, furtuna și-a exteriorizat puterile, nu așa aprig ca altă dată, dar parcă mult mai vijelioasă și în grabă.        A trecut și a treia sesiune. Asociez mereu sesiunea cu furtuna. De cele mai multe ori izbucnește pe neașteptate și face ravagii. De alte ori e o sursă neîncetată   de energie ce ne hranește pamânturile gata să rodească. De obicei, dăm tot ce e mai bun; fie că învațăm pe rupte sau doar ne lăsăm treziți cu greu de alarmă   în ziua examenului.        Din propria experiență, căci am dat piept cu   3 sesiuni până acum,am deja experiență; pot spune că sesiunea nu e chiar cea mai apriga perioadă. Prima sesiune a fost un soi de teamă, neliniște și dezamagire comprimate la un loc. Îmi amintesc că m-am ales cu multă dezamăgire, am obținut prima mea restanță, ceea ce m-a demoralizat putin...Bine, poate putin mai mult. 😅

     Iar n-am somn, mă trezesc la aceiași ora, în aceeași cameră goală de cămin, în același pat minuscul, în care abia pot să mă întorc. Noroc că am apucat colege draguțe. Că în rest începe să mă ia durerea de cap.      Camera 22, îmi zic că se putea și mai rău. La dreapta moldovence în 21, la stânga arabi.  Pe fundal se aud un soi de țipete de toate neamurile: arabii care par fericiți, cel putin așa reiese din entuziasmul cu care vorbesc la căpățâna mea, în camera 21 un fel de moldovence draguțe care încep sa guste ușor din viață.  A, reiau ...moldovencele o luară și ele pe arătură, vorbesc în rusa și țipa de zici că sunt într-o cursă de șobolani... zilele trecute tocmai ce îmi spune una dintre ele că a rămas profund dezamăgită de condițiile căminului și de tot în general. O aprobam. În seara asta îmi imaginez  blonda alergând ca un hamster în roata aia și blestemându-și zilele. Să vină băutura. Toate astea se îmbină perfect cu o proastă distribuție de manele și țipete de stu

  Sfârșit de septembrie.     Toamna preia ștafeta fără să stea pe gânduri, temperaturile au scăzut, vântul a prins putere, ploile sunt din ce în ce mai reci și abundente.      Pe scurt vremea s-a  cam stricat. Sistemul nostru imunitar e pus la încercare.  Cum nu sunt o adepta înfocată a medicamentelor, ca orice om de la țară când observ că răceala vrea să pună stăpânire pe corpul meu, reacționez și scot toți așii din mânecă pentru a putea lupta împotriva ei. Eu una, mai bine aș lua o bătaie zdravănă decât să răcesc. Și cum cel mai bine e să previi, în perioada asta de oscilare a temperaturilor se recomandă sa bem 2 l de lichide pe zi, să consumam fructe şi legume, creme de protecție, bla-bla vechea poveste, să nu zica organismul ca doar ne folosim de el...îl și răsfățam puțin: îl hidratam şi îl ajutam cu surse de energie. Să fim mai grijulii cu noi.        Sunt o mulțime de remedii naturale  care ne ajută să combatem răceala.        Pot  spune că la mine au dat roade

            Aș vrea să fiu o zburătoare,  Să cutreier înaltul cerului  Să admir totul de la înălțime:  Pădurea, florile și micile gângănii.  Să umblu prin țările calde,  Fără vreun ban sub aripioare  Să salut oamenii din avioane .  Vântul să-mi mângâie duios penele,  Ploaia să fie dușul meu,  Luna sa-mi fie mamă, soarele tatăl meu  Iar copacii...frații mei.  Cu glasu-mi să fac oamenii să zâmbească,  Copii să ma urmărească cu priviri curioase,  Și să chicotească.  Dacă mă gândesc mai bine...  Aș vrea să fiu o rândunică.  Mică, delicată și cu coada despicată,  Să-mi las gingășia trupului în bătaia vântului  Adierea lui sa-mi facă penele permanent  Primăvara să vină odată cu ciripitul meu  O rândunică...  Aș vrea să fiu,  Nimic mai mul t.